Pe cer

de Ana Blandiana

Treceau clipe mari zdrențuite pe cer,
Mișcând pe zăpadă umbre-abia colorate,
Le priveam cum răsar, cum vâslesc și cum pier
În lumina din care izvorâseră toate.
Vinovate de-a fi doar atât se-oglindeau
Înmulțindu-și himera în omătul complice,
Ca și cum s-ar scuza că-s prea gingașe sau
Ca și cum, uluite, ar cerca să explice
Veșniciei fiorul împăcat și intens
Al făpturii lor lungi, de nor auster.
Căci, scăpate istoriei și curate de sens,
Treceau clipe mari zdrențuite pe cer.

1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>