Sonetul XLIII

Elizabeth Browning

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nșiruire.
Adânc și larg și-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre grație, spre tot, spre nesfârșire.
Și te iubesc cu zilnica iubire,
În pașnic fel, în zori, pe scăpătate –
Și slobod, cum te lupți pentru dreptate,
Curat, așa cum fugi de lingușire.
Și te iubesc cu patima avută
În vechi dureri și cu credința care
Părea, cu sfinți copilărești, pierdută.
Și te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viața mea! – și Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte și mai tare.

23658445_1638665582822298_4373315555520351892_n

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *