Dor

Din acestă rece vale
De-aş putea cândva ieşi
Să-mi găsesc o altă cale,
Cât de fericit aş fi!
Iată o colină verde,
Veşnic tânără de flori!
Într-acolo eu m-aş pierde
De-aş avea aripi să zbor.

Sună-o dulce armonie,
Îngerii i-aud cântând
Şi o boare lină-adie
Un balsam suav şi blând
Rodul aurit luceşte
Prin umbritele poteci,
Floarea care-acolo creşte
Nu e pradă iernii reci.

Ce frumoasă e plimbarea
Pe sub cerul fără nor,
Sol când îţi trimite zarea
Vântul înviorător!
Ci-n a râului mînie
Muge răscolitul val
Ca aici să mă reţie,
Sufletul să mi-l prăval.

Văd plutind o luntre parcă,
Dar luntraţii ei lipsesc.
Tu cutează şi te-mbarcă!
Pânzele se-nsufleţesc.
Făureşte-ţi tu o soartă.
Nu te-ncrede-n zeii buni.
Doar minunea te mai poartă
Înspre ţara de minuni.

Friedrich Schiller

(traducere de I.Cassian-Mătăsaru)

(sursa foto: pinterest.com)

23380057_1497434723625567_2750926547341548628_n

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>