IUBITEI DE DEPARTE
(Ion Pillat)

Gonit de nostalgia-ți, iubito de departe,
Îmi ocrotisem visul, de zgomotul barbar
Ce-o răscoli de patimi, creștea pe străzi, în “bar”
Cercând să uit fiorul și dorul ce se-mparte.

Purtând al nepăsării seninul obrăzar,
Mai singur stam cu mine acolo. La o parte,
Știind ca-a mea gândire, de ea nu se desparte,
Priveam la cei ce-azvârlă al fericirii zar.

Ca o pisica alba se-apropie tăcută,
Mlădie ca o creangă subțire de alun,
Îmi dezveli iubirea ca ea de prefăcută…

Și-n noapte-aceea, palid cum mă sculam din moarte,
La piept păgân am frânt-o, cu spaima de nebun
Simțindu-te pe tine, iubito de departe.