ALEKSANDR PUŞKIN

Şalul negru

Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi,
Şi-i sufletul meu veşted răzbit de suferinţi.
Pe cînd fusesem tânăr şi-ncrezător, trufaş,
O tânără grecoaică iubit-am pătimaş.
Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricând,
Dar ziua cea cumplită se arătă curând.
Stam între oaspeţi veseli, voios sorbind din vin,
Când îmi bătu la uşă, şoptindu-mi, un străin:
– «Petreci între prieteni şi nu ştii nicidecum
Că tânăra ta greacă te-nşală chiar acum».
L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Şi l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.
Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Şi-o crâncenă mâhnire se răsucea în piept.
Ajuns la pragul fetei, simţeam că nu mai pot,
În ochi căzuse ceaţa, eram sleit de tot.
Intrai în casă singur: acolo, pe divan,
Se săruta cu fata, în braţe, un armean.
n-am mai zărit nimic, doar spada s-a zbătut,
tâlharul n-avu vreme să scape din sărut.
Jucai apoi pe trupul lipsit de cap şi-ntins,
Privind năuc la fata ce,-ngălbenind, s-a stins.
Îmi amintesc tăcerea, văd sângele: tâşnea…
s-a prăpădit grecoaica şi dragostea cu ea.
Smulgându-i şalul negru din scumpul cap ucis,
Mi-am şters de sânge spada, râzând de vechiul vis.
Iar robul meu prin beznă cărându-i pe sub porţi,
În valuri dunărene i-a prăvălit pe morţi.
De-atunci nu-mi pun sărutul pe ochii nimănui,
Nici o plăcută noapte în trista-mi viaţă nu-i.
Cu sufletul meu veşted răzbit de suferinţi
Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi.

Aleksandr Puşkin [Imperiul Rus, n. 1799- d. 1837, ca urmare a unei răni cumplite provocate de un adversar, în timpul unui duel] – Şalul negru, din volumul “Aleksandr Puşkin, Talismanul, Poezii”, Editura Polirom, 1999, traducere de Emil Iordache, studiu introductiv şi note de Livia Cotorcea. Puşkin este considerat a fi cel mai mare poet rus şi fondatorul literaturii ruse moderne.

Зеленое платье_32.4 х 26_х. на д.,м._Частное собрание

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *