Amor m-a pus ca țintă demult săgeții sale

de Francesco Petrarca

Amor m-a pus ca țintă demult săgeții sale;
Și-s ca zăpada-n soare; ca ceara-n foc; și sunt
Ca norul care fuge pe cer bătut de vânt…
Și în zadar, Madonă, cer sprijin milei tale.

Din ochii-ți lovitura porni ucigătoare,
Că nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Și numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Care m-au adus în astă nefericită stare.

Obrazul tău mi-i soare; gândirile-s săgeată;
Dorința – foc. Cu astfel de arme – Amor e gata
Să-mi ia vederea, să mă aprindă și străpungă.

Iar îngerescul cântec și dulcile-ți cuvinte
Cu gingașul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fără milă ce viața mi-o alungă.

10

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>