Romanță precupeață

Ieri seară, după cină
plictisită de-atâta fericire
de rutină
m-ai cumpărat, iubito
pe-o poala peticită de lumină

Nu știu de prețu-i bun sau râu
și chiar nu vreau să știu
mă jur pe bunul Dumnezeu

Eram al meu
eram stăpân pe mine
mă împăcam cu mine bine
uneori
pâinea mi-o câștigam
ca fiecare
eram și sunt păstor de nori
și mai spălam și ploaia pe spinare
alteori

Acuma sunt al tău, iubito
dar m-ai uitat într-un sertar
cu gratii întârziate din fildeș și stejar
strunjite de un celebru ebenist
împart destinul inutil și trist
cu alte zeci și sute de bricege
nu știu din mine ce se va alege

Se zice că
aștepți să prinzi un preț mai mare
sau să mă schimbi pe-un coș de rufe
din nuiele rare

Eu stau închis ca melodia-n note
între atâtea surate poliglote
ca ibrisimul arestat în papiotă
timpul își pierde timpul
și nu-nțelege nici-o iotă

Eu stau și sunt și-aștept
aceeași plictiseală zarafă
să îți sărute gropița de sub ceafă

și-ncoronând aceeași cină
să te îndemne iar la joacă
de-a precupeața de lumină, iubito
fosta mea regină

(fragment din volumul „Bazar sentimental”, poezii de Mircea Albulescu)

Mircea Albulescu (4.10.1934 – 8.04.2016)

8f921ed89506cc34d50c8dc1a4a2e6ae

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>