Dacă mă strigi
Dacă mă strigi, dispare marea
cu toată istoria unei iubiri:
frunze, secunde şi mărturisiri,
cuvinte, corăbii, vis, regăsiri
lăsate să curgă pe Calea
Lactee în aspre-adormiri.
Dacă mă plângi, învie un gând
îndrăgostit de albele păsări
rotindu-se tainic, departe în zări
când dorul le arde în flăcări;
învie un gând, sfios ascultând
cum viaţa se sparge în ţăndări.
Dacă mă uiţi, se naşte o stea
la ora de taină-a durerii,
la stingerea tristă-a chemării
în dorul din noaptea plecării.
Dacă mă chemi, voi fi dragostea
chemării, plecării, durerii…
Tăcerea fumegândului cuvânt, ed. PIM, Iaşi, 2010
http://sufletdecocor.blogspot.ro/
11880675_925219350884754_728688761132368460_n

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>