“Se numeşte iubire tot ce este la modul superlativ, se numeşte iubire capacitatea noastră de a înţelege, de a zâmbi durerilor. Iubire pentru noi înşine şi pentru destinul care ne-a fost dat să-l împlinim. Se numeşte iubire alipirea noastră la tot ce percepem ca fiind Cel ce nu poate fi perceput, la ceea ce El vrea să facă, chiar dacă încă nu putem să-L vedem şi să-L înţelegem.”
Hermann Hesse
***
Când iubeşti trăieşti aceeaşi secundă la infinit
– întinsă pe prima ninsoare din timpul tău –
murmuri acelaşi cuvânt
– furat de lupi din templul Afroditei –
dormi aceeaşi noapte
– închisă în labirintul din trunchiul copacului.
Când iubeşti marea curge liniştită în soare…
Eşti pasăre, eşti zbor…
9 august 2016
http://sufletdecocor.blogspot.ro/
4

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *